Ghilimelele flanchează un… adjectiv.. dar nu “greii”. Putem face un nou titlu: “Regizor, amator”. Analiza era una necesară, un duş rece, chiar şi pe frigul ăsta. Filmele astea sunt nişte porcarii din cauza lor, a marilor regizori, că iau câte un trofeu de pe Temu la Cannes şi nu le mai ajungi la nas. Îmbătrăneşti 5 ani uitându-te la “cineveriteul” românesc. In jegosul “4,3,2” ai vreo 2 minute cu acelasi cadru, tocmai ca să nu faci montaj. Aşa făceam eu în Microsoft Movie Maker, în fragedă pruncie. Analiza este extrem de pertinentă, am văzut-o acum câteva zile.
Kuryoshi on
Da?! Chiar a suparat pe careva?! Perfect. Sper sa tot continue. Poate in felul asta vor face si altceva inafara de dramele alea ponosite fara pic de dinamica
corinth3an on
Am vazut si eu postarea marelui Pirvu, unde s-au adunat toti ca hienele in comentarii, sa ne spuna cat de inculti suntem noi ca nu le intelegem capodoperele 🤡
Neat_Mood_4122 on
Recomand sa urmariti canalul acestui om, face un content foarte misto si e printre putinele canale romanesti care vorbeste despre filme.
muaddibro on
context?
Bobyo on
Fix la asta ma gandeam in timp ce ma uitam la PLAHA. Majoritatea actorilor de la noi sunt asa rigizi, fara o inflexiune fara un gram de emotie. Inteleg ca majoritatea vin din teatru dar parca e prea de tot
thanksfor-allthefish on
Am vazut clipul si desi sunt niste puncte bune de vedere acolo, e cam pe langa problema.
Problema nu e montajul. Pauzele alea lungi de mancat ciorba sunt folosite intentionat in filme pentru a lasa gravitatea situatiei sa se aseze in mintea spectatorului. O scena moarta in care sa stai sa te gandesti, sa tragi concluzii, sa empatizezi cu personajul.
Doar ca sunt folosite prea mult si prea prost. Am vazut o scena intr-un film in care curata unul cartofi. Trebuia sa las sa se aseze ideea ca personajul e la cumpana dintre doua decizii, una in care devine raufacator si una in care lucreaza cinstit si curata cartofi. Insa iti dai seama ca taiatul cartofilor nu e ce o sa aleaga pentru ca se vede ca nu se pricepe.
Ei bine, iti dai seama din primele 10 secunde de asta. Insa trec minute bune de ciopartit cartofi… Ok, omule, m-am prins! Si dincolo de asta, stiam ce o sa aleaga pentru ca e UN FILM!
NIMENI NU ALEGE VIATA DE CURATAT CARTOFI INTR-UN FILM!
ZmeulZmeilor on
Cadrele lungi își au rostul atunci când tema filmului o cere. Să luăm spre exemplu „Perfect Days”, o producție absolut superbă din 2023. Thomas Flight a făcut un eseu foarte bun despre acest film în videoul „Hollywood’s Obsession with Ambition”, în care face o paralelă între serenitatea și plictiseala din „Perfect Days” și serialul „The Bear”, în care te afli constant într-o stare de anxietate și neliniște. Vă recomand să vizionați ambele, și filmul și eseul.
Dar revenind la oile noastre, da. Autorul are dreptate aici: cinematografia românească, mai ales asta modernă, nu prea știe să comunice vizual cu privitorul.
BronaldDank on
Aftersun este un film cu multe cadre lungi incarcate cu simbolistica si care transmit niste emotii. Filmele romanesti aproape ca ma provoaca sa instalez tiktok si sa-l folosesc pana termina personajele de mancat.
itstimetotwerk on
Păi de ce se supără? Au auzit asta pentru prima dată? Lipsa talentului nu poate fi acoperită de cadre inutile, surbit de ciorbe, înjurături și alte slinosenii. Ar fi minunat dacă industria filmului românesc ar fi concentrată pe rezultate și rezultatele se văd în câștiguri, în recenzii, în premii internaționale dar asta se întâmplă atunci când există competiție PE BUNE. La noi nu există competiție și tocmai de asta la noi mediocritatea, superficialitatea și aerele sunt la cote maxime. Oamenii talentați nu sunt lăsați să își “facă talentul” ba chiar sunt dați la o parte pentru ca x y si z trebuie sa fie in film din varii motive. Și adevărul dur: mulți adolescenți sunt mințiți ca ar avea talent, dacă ești edgy nu înseamnă ca ai talent, dacă ești emo și asculți muzică under ground nu înseamnă ca ai talent. Dacă taică-tu a stat în fundul tău pe la concursuri în care nu ai luat niciodată un premiu remarcabil nu înseamnă ca ai talent, înseamnă ca tătică-tu a vrut să fie pe scenă. Talentul se vede. Talentul se simte. Talentul atrage. Nu se cumpără. Nu se împrumută. Nu se învață. Se șlefuiește! Industria filmului pe bune,este o industrie extrem de competitivă unde dacă faci un casting tâmpit te costă BANI BUNI. La noi este o rampă de lansare a mofturilor “greilor”. Se făceau filme mai bune în EPOCA COMUNISTĂ cand nu există competiție dar măcar aveau motivația propagandei!
LonelyConnection503 on
Dă-i-n plm de grei ai cinematografiei românești, că am avut prezentate povești mai bine regizate in campaniile de D&D a prietenilor IT-isti.
12 Comments
Cibematografia romaneasca?:))) In ce consta?:))
Ghilimelele flanchează un… adjectiv.. dar nu “greii”. Putem face un nou titlu: “Regizor, amator”. Analiza era una necesară, un duş rece, chiar şi pe frigul ăsta. Filmele astea sunt nişte porcarii din cauza lor, a marilor regizori, că iau câte un trofeu de pe Temu la Cannes şi nu le mai ajungi la nas. Îmbătrăneşti 5 ani uitându-te la “cineveriteul” românesc. In jegosul “4,3,2” ai vreo 2 minute cu acelasi cadru, tocmai ca să nu faci montaj. Aşa făceam eu în Microsoft Movie Maker, în fragedă pruncie. Analiza este extrem de pertinentă, am văzut-o acum câteva zile.
Da?! Chiar a suparat pe careva?! Perfect. Sper sa tot continue. Poate in felul asta vor face si altceva inafara de dramele alea ponosite fara pic de dinamica
Am vazut si eu postarea marelui Pirvu, unde s-au adunat toti ca hienele in comentarii, sa ne spuna cat de inculti suntem noi ca nu le intelegem capodoperele 🤡
Recomand sa urmariti canalul acestui om, face un content foarte misto si e printre putinele canale romanesti care vorbeste despre filme.
context?
Fix la asta ma gandeam in timp ce ma uitam la PLAHA. Majoritatea actorilor de la noi sunt asa rigizi, fara o inflexiune fara un gram de emotie. Inteleg ca majoritatea vin din teatru dar parca e prea de tot
Am vazut clipul si desi sunt niste puncte bune de vedere acolo, e cam pe langa problema.
Problema nu e montajul. Pauzele alea lungi de mancat ciorba sunt folosite intentionat in filme pentru a lasa gravitatea situatiei sa se aseze in mintea spectatorului. O scena moarta in care sa stai sa te gandesti, sa tragi concluzii, sa empatizezi cu personajul.
Doar ca sunt folosite prea mult si prea prost. Am vazut o scena intr-un film in care curata unul cartofi. Trebuia sa las sa se aseze ideea ca personajul e la cumpana dintre doua decizii, una in care devine raufacator si una in care lucreaza cinstit si curata cartofi. Insa iti dai seama ca taiatul cartofilor nu e ce o sa aleaga pentru ca se vede ca nu se pricepe.
Ei bine, iti dai seama din primele 10 secunde de asta. Insa trec minute bune de ciopartit cartofi… Ok, omule, m-am prins! Si dincolo de asta, stiam ce o sa aleaga pentru ca e UN FILM!
NIMENI NU ALEGE VIATA DE CURATAT CARTOFI INTR-UN FILM!
Cadrele lungi își au rostul atunci când tema filmului o cere. Să luăm spre exemplu „Perfect Days”, o producție absolut superbă din 2023. Thomas Flight a făcut un eseu foarte bun despre acest film în videoul „Hollywood’s Obsession with Ambition”, în care face o paralelă între serenitatea și plictiseala din „Perfect Days” și serialul „The Bear”, în care te afli constant într-o stare de anxietate și neliniște. Vă recomand să vizionați ambele, și filmul și eseul.
Dar revenind la oile noastre, da. Autorul are dreptate aici: cinematografia românească, mai ales asta modernă, nu prea știe să comunice vizual cu privitorul.
Aftersun este un film cu multe cadre lungi incarcate cu simbolistica si care transmit niste emotii. Filmele romanesti aproape ca ma provoaca sa instalez tiktok si sa-l folosesc pana termina personajele de mancat.
Păi de ce se supără? Au auzit asta pentru prima dată? Lipsa talentului nu poate fi acoperită de cadre inutile, surbit de ciorbe, înjurături și alte slinosenii. Ar fi minunat dacă industria filmului românesc ar fi concentrată pe rezultate și rezultatele se văd în câștiguri, în recenzii, în premii internaționale dar asta se întâmplă atunci când există competiție PE BUNE. La noi nu există competiție și tocmai de asta la noi mediocritatea, superficialitatea și aerele sunt la cote maxime. Oamenii talentați nu sunt lăsați să își “facă talentul” ba chiar sunt dați la o parte pentru ca x y si z trebuie sa fie in film din varii motive. Și adevărul dur: mulți adolescenți sunt mințiți ca ar avea talent, dacă ești edgy nu înseamnă ca ai talent, dacă ești emo și asculți muzică under ground nu înseamnă ca ai talent. Dacă taică-tu a stat în fundul tău pe la concursuri în care nu ai luat niciodată un premiu remarcabil nu înseamnă ca ai talent, înseamnă ca tătică-tu a vrut să fie pe scenă. Talentul se vede. Talentul se simte. Talentul atrage. Nu se cumpără. Nu se împrumută. Nu se învață. Se șlefuiește! Industria filmului pe bune,este o industrie extrem de competitivă unde dacă faci un casting tâmpit te costă BANI BUNI. La noi este o rampă de lansare a mofturilor “greilor”. Se făceau filme mai bune în EPOCA COMUNISTĂ cand nu există competiție dar măcar aveau motivația propagandei!
Dă-i-n plm de grei ai cinematografiei românești, că am avut prezentate povești mai bine regizate in campaniile de D&D a prietenilor IT-isti.